1973

Rousset:
Chicotesc. Scuze. Imi trec mana prin par si il aranjez dupa ureche. Am tendinta sa ma panichez putin.

Thanatos:
Un pic? Intreb, sarutandu-l din nou pe buze pentru a-l distrage inca o data. Haide sa mancam ceva. Probabil Vera a rugat-o deja pe Lily sa faca lasagna. Il iau de mana, conducandu-l in bucatarie.

Rousset:
Cine e Lily? Intreb confuz, pentru ca aparuse brusc un alt personaj, care nu mai avusese replici pana atunci. Si nici macar nu imi place lasagna. Ii zic razand.

Thanatos:
Bucatareasa. Ma rog. Si menajera. Tot pe aici, de altfel. Ea are grija de noi. Ii surad. Aw. Sunt sigur ca o sa-ti faca altceva. Ce vrei sa mananci? Intreb, continuand sa ii ating sirea spinarii, ca un mic secret intre noi doi.

Rousset:
Oh, dragut. Nu zic nimic despre cat de simplu si banal eram. Te deranjezi prea mult. O salata e numai buna. Ii zic si un zabet imi apare imediat ce ii simt mana pe spatele meu. Imi fusese extrem de dor de acel gest intre noi in toti acei ani.

Thanatos:
Nu te mai subaprecia. Spun in urechea sa cand intram in bucatarie, lasand un sarut pe gatul sau inainte sa se intoarca femeia usor grasuta, cu o aura de mama ingrijorata, catre noi. Doamne! Dar ce-i dai sa manance? Oase? Intreba socata, privindu-l pe Rousset. Chicotesc. Ce vrei sa mananci, dulceata? Intreba, surazandui-i cald, asezandu-si o mana pe bratul sau si dandu-mi o palma la a mea. Ai putina decenta, lasa-l sa respire. Tu treci la masa, o sa mananci lasagna. Asta a dorit domnisoara, asta mananci si tu. Spuse si imi ridic mainile ca pentru a arata ca sunt neinarmat, asezandu-ma la masa. Era ca o mama cu un copil neascultator, iar Rousset era... fiul vecinului, cel pe care mama ta il alinta intotdeauna ca sa va ajute sa fiti prieteni

Rousset:
Sunt putin uimit de femeia absolut dulce care se comporta ca mama perfecta din filme. Uh, o salata e mai mult decat suficient. Ii raspund cu un zambet si rad cand se ia de Thanatos, de parca el nu avea mai mult de noua-zece ani. Nu trebuie sa va deranjati cu mine. Nu mananc mult. Sa va ajut?

Thanatos:
Daca tu crezi ca vii in casa mea si mananci doar o salta, crede-ma, gresesti amarnic. Spun amenintatoare. Si nu te las sa atingi nimic. Acum. Inafara de o salata, nu vrei sa mananci altceva? Imi sorb cafeaua perfecta. Doua croissante. Si pariez ca ii va placea mult acel vin pe care l-am cumaprat ieri. Spun incetisor, cu un suras, continuand sa imi sorb cafeaua. Il privesc printre gene, micul nostru secret.

Rousset:
Hey! Incerc sa ma pastrez asa. Imi ating abdomenul. Crezi ca acest corp e asa datorita croissantelor? Nope. Ma asez la masa, langa el, oferta fiindu-mi refuzata. Dar presupun ca imi pot permite ceva dulce din cand in cand. Nu conta ca mancasem niste dulciuri la intalnirea noastra sau inainte de asta.

Thanatos:
Rad usor, aplecandu-ma pentru a-i sopti. Stim amandoi ca traiesti din dulciuri, cel putin din cate am vazut. Sunt un bun observator. Vera ne priveste suspicioasa, dar ma aplec pentru a o saruta pe frunte, ceea ce o face sa surada fericita. Ca o adevarata domnisoara, incepe sa manance cu maniere perfecte. Eu imi privesc farfuria cu lasagna - care arata foarte, foarte delicioasa - dar nu incep sa mananc pana nu isi primeste si el croissantele.

Rousset:
Nu conteaza. E un secret bine pazit. Ii zic, cu o atitudine mofturoasa, de copil. Nu puteam fi suparat pe el. Multumesc. Ii zic femeii cand imi pune in fata mancarea. Musc din unul si zabesc. Hm, ar merge niste lapte. Ai? Remarc si ma ridic, vrand sa imi iau din frigider.

Thanatos:
Privesc amuzat cand Lily isi aseaza mana pe umarul lui, asezandu-l la loc. Crede-ma, nu ai voie sa te ridici de la masa pana nu termini. Imi trec o mana prin par, continuandu-mi lasagna, vazand cu coada ochiului cana de lapte pe care o pune Lily pe masa. Vrei si miere cu lapte? Intreba grijulie, scotand si un borcanel cu miere.

Rousset:
Nu sunt obisnuit sa fiu servit. Nu am mai primit asa tratament de doua decenii. Iau o gura din lapte. Nu, multumesc mult. Uh, dumneavoastra ati mancat? O privesc pe Lily.

Lily:
Nu-ti face griji, dragul meu. Eu am mancat inainte ca voi doi sa ajungeti. Si crede-ma, ma satur numai gatind. Daca ai gatit multe mese la viata ta, cred ca intelegi. Spun cu un suras, luandu-i farfuria Verei si asezand o alta cu niste trufe de ciocolata.

Rousset:
Am lucrat intr-un restaurant un timp, ca sa imi platesc studiile, deci da... am gatit suficient. Ii zic cu un zambet si termin si al doilea croissant, remanand doar cu putin lapte. Daca o sa ma mut vreodata aici, o sa-mi fie tare greu sa ma obisnuiesc sa faca cineva pentru mine. Cum rezisti? Il intreb pe Thanatos.

Thanatos:
Zambesc in cafea atunci cand aud acel "Daca o sa ma mut vreodata." Imi las ceasca in jos, intorcandu-ma catre el cu un suras. Oh. Pai, o cunosc de foarte, foarte mult timp. Deja, mi se pare obisnuit. Asta, si faptul ca este absolut lipsit de speranta in bucatarie. Zise Lily dur si tresar, ranit, privind-o dramatic cu o mana pe piept. Lily! Am crezut ca ma iubesti! Femeia rase. Da, am avut grija si de asta. Suntem casatoriti de sapte ani. Spuse, facandu-mi cu ochiul. Bufnim ambii in ras.

Rousset:
Urmaresc schimbul de replici cu un zambet pe buze. Ah, Lily. Si eu care voiam sa il iau de barbat. Oftez dramatic. Thanatos nu stia sa gateasca? Surprinzator. Cum ai supravietuit inainte sa... uh... sa o cunosti pe Lily? Inainte sa te imbogatesti? Inainte sa faci rost de o vila? Inainte sa faci un copil? Inainte cand calatoreai si nu puteam sa te am doar pentru mine? Toate pareau nepotrivite, dar nu puteam sa nu fiu putin gelos.

Thanatos:
Um... Gateam chestii simple si/sau instante. Zambesc usor, asezandu-mi mana pe genunchiul sau pe sub masa. Eram destul de slab. Dar sa stii ca inca ma poti lua de barbat. Nu va afla niciodata. Soptesc dramatic ultimele cuvinte, desi stiam ca ea auzise. Vera deja se retrasese in camera cu jucarii.

Rousset:
Hm, corect. Nu toti erau plictisiti de ceea ce mancau si aveau nevoie de schimbari in meniu, ca mine. Incep sa rad. Oh nu, nu as vrea sa distrug un mariaj perfect.

Thanatos:
Ii zambesc, riscand sa ii intorc barbia cu un deget, presandu-mi buzele de ale sale si lingandu-i mierea cu care era uns croissantul, de pe buze. Ii prind buza inferioara intre ale mele, privindu-l in ochi si sugand usor inainte ca Lily sa ma bata pe umar cu un sunet exasperat. Hey! Nu in timpul mesei. Ai putin respect! Rup sarutul, aruncandu-i o privire de catelus

Rousset:
As fi vrut sa ii raspund si sa il intind in acel moment pe masa, dar nu imi era permis. Incep sa rad cand o aud pe Lily. Eu am terminat de mancat. Zic zambind. Eu, conform regulei, aveam voie.

Thanatos:
Si eu. Spun inocent si ma ridic de la masa, sarutandu-i mainile, apoi pe obraji. "Zici ca sunteti adolescenti!" Striga dupa noi, pentru ca il iau de mana si il trag usor dupa mine, intr-o alta camera. Trebuie sa ma imbrac. Il trag in bratele mele, sarutandu-l pe gura, adanc, lipindu-l de perete. Era dormitorul meu.

Rousset:
Chicotesc. Da, ne purteam ca niste adolescenti, dar ce conta. Ma trase dupa el si ma ascunse intr-o camera de parca eram vreun secret. Esti sigur? Il intreb cu un zambet. Incepu sa ma sa sarute imediat. Simt peretele in spatele meu si imi strecor un picior intre ale sale.

Thanatos:
Ii fur vocea si protestele, simtindu-i genunchiul intre ale mele. Rad usor in gura sa, muscandu-i limba doar un pic, pentru eforturile sale. Cu usurinta, ii prind coapsele si il ridic cu genunchii de o parte si de alta a soldurilor mele, contand pe el sa se tina, desi nu ar fi cazut datorita peretelui. Imi presez pelvisul in al sau, cuprinzandu-i fesa cu o mana libera.

Rousset:
Scot un sunet de indignare cand ii simt muscatura. Dar probabil nu il auzise, asa ca imi trec mana prin parul sau, ca un avertisment. Desigur, nu ma asteptam sa ma ridice pur si simplu, de parca eram ceva extrem de usor. Imi asez mainile in jurul gatului sau si ripostez in fata sarutului sau. Imi incolacesc degetele in parul sau argintiu si imi intre deschid ochii, doar ca sa il mai vad. Imi placea sa imi inchid ochii cand ma sarutam, dar parca nu aveam rabdare cu el.