1973

«My memory plays our tune
The same old song
And though time goes by
I will always be
In a club with you
In 1973»

Rousset:
Privesc spre orizont, dar singurul lucru care parea demn de remarcat era doar o barca micuta care plutea, aparent parasita si o casuta indepartata. Oftez si imi strang in jurul gatului esarfa rosie. Hainele nu ma ajutau prea mult, camasa movulie cu tesaturi argintii si pantalonii opusi aurului ma scoteau in evidenta pana si in intuneric. Aparent, era inutil pentru ca nimeni nu reusise sa imi dea vreo indicatie. Imi trec degetele prin par, putin nervos si fara speranta. Imi indrept barca spre cealalta. Nu calculez bine distanta sau ca va batea brusc o rafala puternica de vant, asa ca ma lovesc de cealalta. Oh, mon dieu! Scuza-ma!

Thanatos:
Prind barca si o tin, stabilizandu-l cand se loveste de mine. Un pic iritat, il privesc si ma simt surprins cand ii aud vocea. Un francez, aici? Era mai rar ca... Dar defapt cine eram eu sa comentez. Un italian in mijlocul Elvetiei. Sunteti pierdut? Intreb intr-o franceza un pic scartaita, cu un accent italian. Imi trec o mana prin parul negru, dandu-mi-l din ochi.

Rousset:
Oh! Esti francez?! Ce bine! Aveam impresia ca sunt singurul din aceasta parte care mai stie ceva franceza calumea. Chicotesc. Da, sunt. Continui in limba mea materna. Poate ca accentul lui era ciudat, dar presupuneam ca fusese in strainatate mult si ca fusese influentat.

Thanatos:
Nu chiar. Sunt italian. Spun, continuand in franceza. Vrei sa te duc la mal sau ceva? Intreb, lasand barca dupa ce il stabilizasem. Il privesc, incercand sa-mi dau seama de unde exact era, dar nu-mi puteam da seama...

Rousset:
Oh si mai bine! Ma sprijin de marginea barcii mele, in timp ce ma jucam cu marginea esarfei. La mal? Doar daca locuiesti in casuta aia! Ii arat cu degetul vila de pe mal, zambind.

Thanatos:
Chicotesc. Defapt, chiar locuiesc acolo. Spun amuzat de faptul ca chiar nimerise asta. Leg barca de a mea cu grija si incep sa vaslesc la mal. Il privesc cu coada ochiului, realizand cat era de frumos.

Rousset:
Aw, serios?! Ce ochi bun am. Ma laud cu un ranjet fericit. Ne lega barcile si cu toate ca mi se parea ca erau prea grele, incepe sa vasleasca spre mal. Ma sprijin de margine si imi sprijin capul de bratele incrucisate, folosind esarfa pe post de perna. Zambesc prosteste in timp ce ii urmaream muschii spatelui muncind si incercam sa nu ma gandesc la Betty care ma astepta in New York.

Thanatos:
Nu dureaza mult si ajungem eventual la mal. Surad usor si cobor din barca, tragand-o anevoie si pe a lui si fixand-o de un carlig in pamant. Ii intind mana, vrand sa-l ajut sa coboare fara sa i se intampla ceva. Nu mi-as fii iertat-o - un francez dragut, pierdut, care se ranea din neatentia mea. Nu era frumos.

Rousset:
Ii accept ajutorul si imi asez mana in a sa, apoi cobor gratios din parca mea, luandu-mi cu mine geanta micuta, in care aveam actele si banii. Aw, e si mai frumoasa de aproape. Imi retrag mana din a sa. Cat ceri pentru o noapte, poate doua?

Thanatos:
Clipesc si apoi realizez ca ma intrebase de casa, si nu de altceva. Sa-i simt mana cuprinsa de mana mea era destul incat sa-mi distraga atentia. Nu este nevoie sa imi platetiti nimic, domnule. Numele, totusi? Intreb cu un suras.

Rousset:
Oh, dar sigur ca este nevoie! Nu pot sa stau fara sa platesc. Aproape nu aud cererea lui pentru numele meu. Oh...e...neimportant. Ii ofer un zambet si ma indrept spre casa. Ma opresc in momentul in care nisipul incepe sa devina pamant si verdeata incepea sa isi ceara drepturile, ma intorc putin, cu o mana pe geanta si cealalta in par. Dar ai incredere ca nu o sa te ranesc in vreun fel.

Thanatos:
Ii surad, moale si perfect, in felul cum numai italienii puteau - cu acea dulce delasare, nepasare, de para aveau lumea la picioare. Nu imi faceam griji. Spun si ii fac semn sa ma urmeze, deschizand portita si apoi mergand pana la usa. Ii fac semn sa intre in umila mea vila.

Rousset:
Il urmez fara sa ma impotrivesc vreo clipa, constient ca putea, sa ma pierd acolo. Era un loc total necunoscut pentru mine. E frumoasa. Remarc privind usa gravata si arhitectura ca un tot unitar.

Thanatos:
Multumesc, si stiu. Stau in chirie din pacate, desi as vrea asa o casa. Spun si imi agat haina in cuier, descaltandu-ma si invitandu-l sa faca acelasi lucru. Ceai? Cafea? Vin? Intreb, asteptand sa-mi raspunda in timp ce ma indreptam inspre bucatarie.

Rousset:
Oh, nu pari genul. Puteam sa jur ca e a ta. Erai asa sigur. Continui sa ma joc cu suvita mea, chiar daca intrasem. Ah, pot sa le primesc pe toate? Aproape torc intrebarea, combinand-o cu un frumos zambet pisicesc.

Thanatos:
Usor lacom. Zambesc, privindu-i zambetul cu coada ochiului si imi ling buzele cand ii aud vocea. Probabil nu putea sa ma vada. Esti sigur ca vrei de toate? Intreb, intorcandu-ma catre el si zambindu-i. Uitasem sa-i spun sa fie atent la prag. Atentie la... Incep, dar nu apuc sa termin.

Rousset:
Ma uitam in jur, si mergeam cu spatele pentru a putea sa privesc tot locul. La ce sa fiu ate-- Asemeni lui nu reusesc sa termin pentru ca imi simt calcaneul de un prag. Incerc sa imi mentin echilibrul si ma prind mai bine de geanta mea, chiar daca tot nu reusesc sa fac mare lucru. Ah!

Thanatos:
Las ceainicul pe masa si il prind de mijloc, tragandu-l spre mine si, eventual, lipindu-l de trupul meu. Pragul. Continui mai incetisor, pentru ca eram atat de apropiati unul de altul si nu mai era nevoie de tonul puternic.

Rousset:
Aw, nu am remarcat. Eram coplesit de imprejurimi. Il privesc in ochi, parca criticandu-l pentru frumusete. Imi asez o mana pe umarul sau si o cobor putin pe antebrat.

Thanatos:
Ma priveste in ochi si ii simt mana alunecand pe antebratul meu si imi ling buzele chiar daca il vedeam privindu-ma. Avea in ochi acea privire pe care o cunosteam bine, privirea cuiva care voia sa fie iubit. Imi incordez bratul pe mijlocul sau, lipindu-l de mine mai tare, asezandu-mi si cealalta mana pe spatele sau.

Rousset:
Ii zambesc cand ma strange si ma apropie mai mult de el. Mana imi urca pe gatul sau, asemeni celeilalte. Imi las actele singure si neprotejate si imi asez si cealalta mana peste prima. Ranjetul mi se largeste. Este extrem de neortodox ceea ce gandesc. Ii zic soptit, mangaindu-i buzele cu respiratia mea, cu acele cuvinte pacatoase. O singura miscare si ne-am fi sarutat. Ochii imi fug la a lui. Saruta-ma, straine.

Thanatos;
Ii gust respiratia pe buzele mele, ii simt corpul cald lipit de al meu. Cuvintele sale sunt miere care curg pe trupul meu, calda, dulce, perfecta. Cum doresti, straine. Murmur catifelat, in acelasi accent strain, italian, si imi lipesc buzele de ale sale dupa dorinta sa. Nici eu nu aveam cele mai ortodoxe ganduri cat il privisem, sorbisem fiecare linie dulce de trup perfect. Imi misc buzele peste ale sale cu o pasiune mocnita.

Rousset:
Zambesc cand imi asculta dorinta, cererea si ma saruta. Imi despart buzele si il rog cu o simpla incurajare in dreptul gatului sau. Corpul il cere aproape imediat, ii cerseste caldura si il roaga sa il raceasca. Ma prind de acel strain, acel italian frumos de parca ar fi ultima mea speranta pentru o viata mai buna. Si era. Nici nu stia.

Thanatos:
Patrund in gura sa si ii demonstrez de ce Italia era, la randul ei, o tara a pasiunii. Il trag mai aproape, impingandu-l in perete si despartindu-i picioarele cu genunchiul, presandu-mi trupul de al sau si sarutandu-l adanc, vrand sa-l fac sa uite si cum il cheama.

Rousset:
Gem chiar daca sunetul nu ajunge mai departe de buzele sale. Ma imping in el, incercand sa evit contactul cu peretele. Aveam atatea motive ca sa il opresc si toate erau ignorate de dorinta mea de a-l simti.