1973

Rousset:
Nu conteaza. Te-am rugat sa o faci. Ii zic zambind si privesc paharul. Ii simt sarutul pe frunte, dar nu reactionez. Hm, nimeni nu m-a mai dorit pentru vocea aia si privirea aia de ani de zile. Ii zic putin pierdut, putin distant. Mai iau o gura de vin si imi sprijin capul de marginea patului, cu ochii indreptati spre el. Nu sunt deloc special. Completez cu un ranjet veninos.

Thanatos:
Ti-as fi adus cafea neagra si tigari daca stiam ca vrei sa fii amar si veninos. Spun cu un ranjez. Crede-ma, intorci capete. Cel putin pe al meu l-ai intors. Ii zic, jucandu-ma cu o suvita din parul sau.

Rousset:
Incep sa chicotesc, dar chicotul se transforma rapid intr-un ras sincer. Ah. Dar n-am intors nimic. M-am lovit de tine. Te-am obligat... Ii ridic barbia cu aratatorul de la mana stanga si il indemn sa se uite in ochii mei aurii. ...sa ma privesti. Ii zambesc si imi ling buzele. E un vin foarte foarte bun, domnule.

Thanatos:
Imi asez degetele sub barbia sa la randul meu. Oh, straine. Spun si ma sprijin cu mana peste genunchii sai si ii surad, foarte aproape de chipul sau. Il privesc in ochii aurii cu proprii mei ochi, albastrii.

Rousset:
Si imi ignori complimentele? Pur si simplu? Cat de nepoliticos. Remarc zambind si imi unesc buzele cu ale sale intr-un sarut dulce, plin de blandetea pe care doar cineva care te iubea ti-o putea oferi. Dar eu iubeam toate fiintele, tineam la toti si toate.

Thanatos:
Ii raspund la sarut cu aceeasi blandete, aceeasi dulceata, sorbindu-i sufletul prin sarutul acela dulce. Il iubesc din nou si din nou, intr-o clipa, cu fiecare miscare a buzelor sale.

Rousset:
Probabil nu eram pregatit pentru o repetitie, dar un sarut nu a ucis niciodata pe nimeni. Nu din cate stiam eu, desigur. Imi inchid ochii si reusesc sa asez paharul pe noptiera. Imi schimb pozitia corpului, ca sa ii pot atinge chipul cu o mana si sa imi odihnesc cealalta mana pe umarul sau.

Thanatos:
Rup sarutul acela dulce si ii ling buza inferioara, privindu-l in ochii aurii. Il sarut in coltul gurii. Crede-ma, intorci capete. Si nu am ignorat complimentul; asta este modul meu de a multumii. Spun, referindu-ma la sarut.

Rousset:
Ah, sexy. Remarc zambind. Imi retrag mainile si degetele si cam orice organ pe care il atingea. Imi pare rau. Nici nu stiu ce sa spun... Il privesc fugar, timid. Ah, eu...tu...Ah. Sunt nebun. Privesc prin camera. Cu ce te ocupi?

Thanatos:
Pianist. Ii spun, retragandu-se din atingerea mea si ma retrag la randul meu. Preiau paharul cu vin si sorb din nou pana il termin. Vin frantuzesc, perfect, vechi. Imi imaginam ca ii place foarte mult.

Rousset:
Oh, interesant. Si ai si concerte, sau canti la vreun teatru? Privesc vinul din pahar, nehotarat. Mai beau o gura, doua. Ma apropii din nou de el.

Thanatos:
Concerte pe aici, pe acolo, mai peste tot. Depinde unde ma duce vantul. Spun, neadaugant cunoscutul cuvant bani. Mai bea putin vin si se apropie mai mult de mine. Ii surand si il sarut pe obraz.

Rousset:
Hm...interesant. Trebuie sa fie foarte amuzant sa fii Tu. Ii zic zambind datorita sarutului lui inocent de pe obrazul meu.

Thanatos:
Nu este chiar atat de amuzant si de interesant Murmur catre el si il privesc in ochi. Trebuie sa ma mut, nu pot sa stau intr-un loc, nu pot sa... stau. Repet, cu putina amaraciune. Chiar daa as vrea.

Rousset:
Hm...atunci e trist. Eu sunt obligat sa stau intr-un singur loc. Zambesc putin trist, dar imi ascund totusi sentimentele. Nu puteam sa fiu asa personal cu un strain.

Thanatos:
Imi impletesc degetele cu ale sale, strangandu-i usor mana si lasandu-mi capul pe umarul sau. Daca nu te deranjeaza... Spun la fel de murmurat, referindu-ma la gesturile mele.

Rousset:
Sa ma deranjeze sa stau intr-un singur loc? Aproape nu remarc ca se aseaza pe umarul meu. Hm, sigur ca ma deranjeaza. Am venit aici pentur a schimba peisajul.

Thanatos:
Nici sa calatoresti prea mult nu e bine, dragul meu strain. Pentru ca la un moment dat te uiti afara pe geam si realizezi ca pana acum, nu ai stat o saptamana intr-un loc. Realizezi ca fetele oamenilor le recunosti fara sa ii fi cunoscut, realizezi ca... nu ai facut nicio diferenta. Murmur, privind la tavan. Ii strang inca putin mana, apoi imi slabesc stransoarea.

Rousset:
Imposibil. Toata lumea face o diferenta. Am intalnit oameni ai strazii care erau importanti, am intalnit deputati care erau importanti si mai ales, am intalnit o gramada de artisti extrem de importanti. Ii iau mana in a mea si o privesc. Vezi? Poti schimba vieti doar cu degetele astea. Poti termina vieti, poti incepe vieti si poti modifica vieti. Esti incredibil.

Thanatos:
Ii zambesc dulce. Of. Esti o adevarata dulceata Spun si ma aplec pentru a-l saruta din nou pe bzue, dulce. Iti multumesc pentru incurajare. Dar tu? Care este povestea ta?

Rousset:
Eu? Eu nu am o poveste, nici macar un basm sau un capitol. Zambesc, datorita sarutului si complimentelui. Eu sunt doctor. Spun scurt.

Thanatos:
Tu salvezi vieti in timp ce eu peticesc suflete. Spun, strangandu-i mana. Cum de nu e viata ta un basm? Tu salvezi inimi, drag strain. Salvezi sentimente, vieti, inimi... Ii surad.

Rousset:
Chicotesc. Suna asa romantic si nobil, aproape ca nu imi venea sa cred ca vorbea despre mine. Oh, dar eu nu sunt cardiolog. Stiu, as putea face o operatie, dar nu ma specializez in cardiologie. Ma ocup mai mult cu sufletele micute, de copii.

Thanatos:
Atunci salvezi viitorul multor persoane. Spun si ii strang mana. Ii surad. Incerca sa se faca pe el insusi sa se simta fara valoare, cand el defapt valora atat de mult... De ce nu isi dadea seama?

Rousset:
Hm...posibil. Dar sunt atatea esecuri in meseria mea ca nu mai pot sa vad partile bune. Vietile lor imi trec uneori printer degete si sunt incapabil sa le prind, sa le opresc. E macabre. Urasc spitalele. Mirosul ala de clor si de curatenie chinuita, mirosul de moarte, de medicamente. Oribil. Stramb din nas. Oftez. Imi pare rau. Imi aruncasem problemele in bratele sale si ma asteptasem sa le prinda si sa le sustina.